IstoricGalerie FotoServiciiÎmprumut carte pt. adulțiÎmprumut carte pt. copiiSala de lecturăBiblionetLegislațieArhivă
Petru Maior
Petru Maior s-a născut la Tîrgu-Mureş într-o familie greco-catolică cu tradiţie, tatăl său, Gheorghe Maior, fiind preot şi protopop al Iclandului Mare. În legătură cu anul naşterii sale s-au vehiculat de-a lungul timpului mai multe date, de la 1753 la 1761. Cele mai multe opinii se opresc însă, asupra anului 1760. Anii copilăriei şi primii ani de şcoală şi-i petrece în satul Căpuşul de Câmpie, unde familia Maior se mută la scurtă vreme după naşterea sa.
Petru Maior este un reprezentant important al intelectualităţii româneşti transilvănene, membru al Şcolii Ardelene, militant pentru drepturile românilor ardeleni. A participat împreună cu Samuil Micu şi Gheorghe Şincai la redactarea Supplex Libellus Valachorum-ului, un document care stă la baza emancipării socio-politice a românilor.
Este legat de oraşul Tîrgu-Mureş prin anii studiilor gimnaziale pe care le începe în anul 1769 şi le încheie în 1772. Îşi va continua studiile la Blaj, important centru scolastic greco-catolic, apoi la Colegiul de Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Gheorghe Şincai. La Roma, între 1774 şi 1779 va studia filosofia şi teologia, după care îşi întregeşte pregătirea scolastică şi intelectuală cu studiile de drept la Universitatea din Viena.
Odată reîntors în ţară ocupă postul de profesor de logică, metafizică şi drept natural la Gimnaziul din Blaj. În această perioadă (1780-1785) face două vizite şi la Tîrgu-Mureş, prilejuite de ţinerea unor cursuri pentru populaţia de origine română din oraş.
Între 1785 şi 1809, Petru Maior va fi preot în Reghin şi protopop al Gurghiului, aducându-şi contribuţia la ridicarea de biserici în protopopiatul său, sprijinind învăţământului românesc de la sate şi ducând o activitate de reconciliere între românii greco-catolici şi ortodocşi. Se implică în mod direct în problemele locuitorilor de naţionalitate română din zona Mureşului superior şi găseşte ca rezolvare pentru multe dintre acestea educaţia prin cultură şi morală creştină. În 1809 pleacă la Budapesta pentru a ocupa funcţia de corector şi cenzor al cărţilor româneşti tipărite aici. Rămâne aici până în 1821 când se stinge din viaţă.
Caracterul polivalent şi erudit al lui Petru Maior este evident prin cărţile publicate de acesta. Prima lucrare este Procanonu unde, pornind de la problematici legate de confesiunea greco-catolică, ajunge să exprime idei din care răzbate o viziune politică premodernistă. Ca istoric se remarcă prin lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia, publicată în 1812.
Aici elaborează o amplă teză în vederea argumentării originii daco-romane şi a continuităţii poporului român pe fostul teritoriu al Daciei. Lexiconul de la Buda, chiar dacă este o lucrare neterminată, încununează activitatea de filolog a lui Petru Maior, iar Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre, pune în valoare atât calităţile sale de teolog, cât şi pe cele de istoric.
Biblioteca Municipală Petru Maior din Reghin deține următoarele lucrări importante ale lui Petru Maior:
1. Istoria pentru începutul românilor în Dacia
2. Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi
3. Didahii
4. Protopapadichia
5. Scrieri
6. Scrisori și documente inedite; studii și documente