IstoricGalerie FotoServiciiÎmprumut carte pt. adulțiÎmprumut carte pt. copiiSala de lecturăBiblionetLegislațieArhivă
Istoric
Biblioteca Municipală "Petru Maior" este una din principalele instituţii culturale ale municipiului Reghin permanent raportată la comunitatea ale cărei interese de informare şi documentare le serveşte şi pentru care a fost de altfel creată.
De la înfiinţarea sa, în anul 1950, şi până în prezent, a cunoscut un drum continuu ascendent, sub raportul îmbogăţirii patrimoniului său, al diversificării serviciilor pe care le oferă populaţiei, dar mai ales în privinţa creşterii numărului utilizatorilor care beneficiază de acest însemnat act de cultură. Extinzându-şi în permanenţă activitatea, a reuşit să se impună în viaţa spirituală a urbei, fiind apreciată şi căutată de publicul pe care-l deserveşte. Pentru aceasta, pe bună dreptate i s-a conferit acestui lăcaş de cultură atributul de instituţie de ţinută ştiinţifică, cu profil distinct, care răspunde cerinţelor de lectură a tuturor categoriilor de cititori.
Făcând o scurtă incursiune în istorie, observăm că de la prima sa atestare documentară 1228, Reghinul s-a impus de-a lungul timpului printr-o viaţă social-economică prosperă, la care adăugăm numeroasele realizări cultural-ştiinţifice. Viaţa culturală a Reghinului medieval este, corespunzătoare epocii, una de natură cvasireligioasă, în care un rol deosebit îl joacă colegiul evanghelic, instituţie de învăţământ fondată la sfârşitul secolului al XVI-lea, şcoala maghiară din Reghin-sat, care-şi deschide porţile la 1725, ca şi şcoala românească apărută în epoca iosefiniană.
Oraşul Reghin îşi face prezenţa în istoria culturală a Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor, epocă marcată de proeminenta personalitate a lui Petru Maior. Aici, la Reghin, au fost create operele capitale al acestui mare om de cultură :
• Didahiile
• Dialog între nepot şi unchi
• Istoria pentru începutul românilor în Dachia
• Disertaţia pentru literatura cea veche a Românilor şi altele.
În a doua jumătate a veacului al XlX-lea, oraşul cunoaşte o efervescenţă a vieţii sale spirituale, se consolidează şcolile, pătrund tot mai multe gazete şi cărţi, iau fiinţă asociaţii culturale, ceea ce va culmina cu înfiinţarea, la 1874 a Despărţământului Reghin al Astrei. Având în frunte intelectuali luminaţi, animaţi de dragoste de neam, Despărţămîntul Reghin devine unul din cele mai active din ţară, favorizând pătrunderea cărţii, a ziarelor, înfiriparea corurilor, dezvoltarea învăţământului, bibliotecilor, etc. Alături de şcoli, societăţi şi asociaţii culturale existente în viaţa societăţii, bibliotecile s-au impus ca o necesitate, cartea fiind alături de presă, principalul mijloc de răspândire a cunoştinţelor şi a ideilor vremii.
Încă din anul 1778 la Reghin este menționat un cabinet de lectură, frecventat de numeroşi intelectuali de diferite naţionalităţi. Cabinetul poseda lucrări scrise în spirit iluminist. Începând din această perioadă, dar mai ales în secolul al XIX-lea, apar numeroase biblioteci particulare, modeste ca număr de volume și activitate, dar importante focare de cultură și lumină. Demne de menționat sunt și activitățile Societății de lectură maghiară (Asociaţia districtuală maghiară, în 1840) și Societatea de lectură germană (1846), care au funcționat cu unele întreruperi o lungă perioadă de timp. Societatea de lectură germană deținea în 1870 un număr de 782 volume și 16 colecții de ziare.
În șirul bibliotecilor școlare menționăm "Biblioteca profesorilor de la Colegiul de fete roman-catolic din Reghinul săsesc" și biblioteca "Tineretului școlar", ambele înființate în 1870, cu colecții de cărți în limbile maghiară și română, precum și Biblioteca Gimnaziului Evanghelic înfiinţată în anul 1857.
În 1874 s-a înființat "Biblioteca Societății cetățenești și industriale din Reghinul săsesc" ("A polgár és iparegylet könyvtára"). Ea deținea un fond de 1400 volume, funcționa într-o încăpere, avea registru de inventar și un catalog.
În anul 1879 s-a înființat Biblioteca școlii românești greco-catolice din Reghin.
Un moment deosebit în istoria bibliotecilor reghinene îl constituie înfiinţarea în anul 1886 a "Bibliotecii Despărţământului Reghin al Astrei". Baza formării acestei biblioteci a constituit-o fondul de carte din biblioteca lui Ioan Pop Maior.
În anul 1903 ia ființă Biblioteca cercului cetățenesc de citit din Reghinul săsesc (Szászrégeni Polgári Olvasókör könyvtára), care în anul 1929 ajunge la un fond de 1293 de lucrări cu conținut diferit.
La începutul secolului al XX-lea s-au înființat biblioteci publice și în Iernuțeni, (1911) și în Apalina, (1912), actualmente cartiere ale Reghinului, fiecare începând activitatea cu câte 100 cărți.
În anul 1913 a luat ființă biblioteca Societății meseriașilor români din Reghin cu un fond modest de carte, însă prin donații și prin anumite sume de bani repartizate din fondurile "Societății", fondul de carte crește la peste 1000 volume.
În 1933 Societatea meseriaşilor români din Reghin împreună cu Centrul premilitar din Reghin, pun bazele bibliotecii cu denumirea "Biblioteca Centrală Românească". La data de 31 Martie 1934 își începe activitatea Biblioteca Publică Centrală a Tuturor Românilor.
Anii celui de-al doilea război mondial au avut o influenţă nefastă asupra bibliotecilor. După 1944 au avut loc schimbări radicale în viaţa societăţii româneşti, cu repercursiuni şi în activitatea bibliotecilor.
Evenimentul cel mai important îl reprezintă înființarea Bibliotecii orășenești (1950), ca instituție de stat, care o perioadă a purtat denumirea de Bibliotecă centrală raională. La apariţia Hotărârii Consiliului de Miniştrii 1542 din 1951, privind bibliotecile, instituţia reghineană deja funcţiona cu modestele ei posibilităţi materiale dar şi morale. La început, biblioteca avea un număr modest de volume (2210) din care un număr apreciabil de broșuri. Cel care a pus bazele noii instituții, fiind și primul bibliotecar, a fost Leon Mircea, personalitate care s-a impus prin rezultate excepționale.
În anul 2010 în Biblioteca Municipală ”Petru Maior” din Reghin a fost înființată secția Biblionet.
Tot în acest an 2010, a ieșit la pensie d-l Șara Marin, după 29 de ani de conducere a bibliotecii ca și director.
Începând din anul 2011 biblioteca a fost condusă de d-na Bloj Sorina, până în 01.01.2019.
În anul 2017 a fost luată decizia suspendării activității în filialele din Iernuțeni și Apalina.
Anul 2018 a adus cu sine schimbarea locației bibliotecii, noul sediu devenind imobilul din str. Republicii, nr. 2.
Din anul 2019 conducerea institutiei este asigurata de dr. Florin Bengean
Biblioteca Municipală "Petru Maior" este una din principalele instituţii culturale ale municipiului Reghin permanent raportată la comunitatea ale cărei interese de informare şi documentare le serveşte şi pentru care a fost de altfel creată.
De la înfiinţarea sa, în anul 1950, şi până în prezent, a cunoscut un drum continuu ascendent, sub raportul îmbogăţirii patrimoniului său, al diversificării serviciilor pe care le oferă populaţiei, dar mai ales în privinţa creşterii numărului utilizatorilor care beneficiază de acest însemnat act de cultură. Extinzându-şi în permanenţă activitatea, a reuşit să se impună în viaţa spirituală a urbei, fiind apreciată şi căutată de publicul pe care-l deserveşte. Pentru aceasta, pe bună dreptate i s-a conferit acestui lăcaş de cultură atributul de instituţie de ţinută ştiinţifică, cu profil distinct, care răspunde cerinţelor de lectură a tuturor categoriilor de cititori.
Făcând o scurtă incursiune în istorie, observăm că de la prima sa atestare documentară 1228, Reghinul s-a impus de-a lungul timpului printr-o viaţă social-economică prosperă, la care adăugăm numeroasele realizări cultural-ştiinţifice. Viaţa culturală a Reghinului medieval este, corespunzătoare epocii, una de natură cvasireligioasă, în care un rol deosebit îl joacă colegiul evanghelic, instituţie de învăţământ fondată la sfârşitul secolului al XVI-lea, şcoala maghiară din Reghin-sat, care-şi deschide porţile la 1725, ca şi şcoala românească apărută în epoca iosefiniană.
Oraşul Reghin îşi face prezenţa în istoria culturală a Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor, epocă marcată de proeminenta personalitate a lui Petru Maior. Aici, la Reghin, au fost create operele capitale al acestui mare om de cultură :
• Didahiile
• Dialog între nepot şi unchi
• Istoria pentru începutul românilor în Dachia
• Disertaţia pentru literatura cea veche a Românilor şi altele.
În a doua jumătate a veacului al XlX-lea, oraşul cunoaşte o efervescenţă a vieţii sale spirituale, se consolidează şcolile, pătrund tot mai multe gazete şi cărţi, iau fiinţă asociaţii culturale, ceea ce va culmina cu înfiinţarea, la 1874 a Despărţământului Reghin al Astrei. Având în frunte intelectuali luminaţi, animaţi de dragoste de neam, Despărţămîntul Reghin devine unul din cele mai active din ţară, favorizând pătrunderea cărţii, a ziarelor, înfiriparea corurilor, dezvoltarea învăţământului, bibliotecilor, etc. Alături de şcoli, societăţi şi asociaţii culturale existente în viaţa societăţii, bibliotecile s-au impus ca o necesitate, cartea fiind alături de presă, principalul mijloc de răspândire a cunoştinţelor şi a ideilor vremii.
Încă din anul 1778 la Reghin este menționat un cabinet de lectură, frecventat de numeroşi intelectuali de diferite naţionalităţi. Cabinetul poseda lucrări scrise în spirit iluminist. Începând din această perioadă, dar mai ales în secolul al XIX-lea, apar numeroase biblioteci particulare, modeste ca număr de volume și activitate, dar importante focare de cultură și lumină. Demne de menționat sunt și activitățile Societății de lectură maghiară (Asociaţia districtuală maghiară, în 1840) și Societatea de lectură germană (1846), care au funcționat cu unele întreruperi o lungă perioadă de timp. Societatea de lectură germană deținea în 1870 un număr de 782 volume și 16 colecții de ziare.
În șirul bibliotecilor școlare menționăm "Biblioteca profesorilor de la Colegiul de fete roman-catolic din Reghinul săsesc" și biblioteca "Tineretului școlar", ambele înființate în 1870, cu colecții de cărți în limbile maghiară și română, precum și Biblioteca Gimnaziului Evanghelic înfiinţată în anul 1857.
În 1874 s-a înființat "Biblioteca Societății cetățenești și industriale din Reghinul săsesc" ("A polgár és iparegylet könyvtára"). Ea deținea un fond de 1400 volume, funcționa într-o încăpere, avea registru de inventar și un catalog.
În anul 1879 s-a înființat Biblioteca școlii românești greco-catolice din Reghin.
Un moment deosebit în istoria bibliotecilor reghinene îl constituie înfiinţarea în anul 1886 a "Bibliotecii Despărţământului Reghin al Astrei". Baza formării acestei biblioteci a constituit-o fondul de carte din biblioteca lui Ioan Pop Maior.
În anul 1903 ia ființă Biblioteca cercului cetățenesc de citit din Reghinul săsesc (Szászrégeni Polgári Olvasókör könyvtára), care în anul 1929 ajunge la un fond de 1293 de lucrări cu conținut diferit.
La începutul secolului al XX-lea s-au înființat biblioteci publice și în Iernuțeni, (1911) și în Apalina, (1912), actualmente cartiere ale Reghinului, fiecare începând activitatea cu câte 100 cărți.
În anul 1913 a luat ființă biblioteca Societății meseriașilor români din Reghin cu un fond modest de carte, însă prin donații și prin anumite sume de bani repartizate din fondurile "Societății", fondul de carte crește la peste 1000 volume.
În 1933 Societatea meseriaşilor români din Reghin împreună cu Centrul premilitar din Reghin, pun bazele bibliotecii cu denumirea "Biblioteca Centrală Românească". La data de 31 Martie 1934 își începe activitatea Biblioteca Publică Centrală a Tuturor Românilor.
Anii celui de-al doilea război mondial au avut o influenţă nefastă asupra bibliotecilor. După 1944 au avut loc schimbări radicale în viaţa societăţii româneşti, cu repercursiuni şi în activitatea bibliotecilor.
Evenimentul cel mai important îl reprezintă înființarea Bibliotecii orășenești (1950), ca instituție de stat, care o perioadă a purtat denumirea de Bibliotecă centrală raională. La apariţia Hotărârii Consiliului de Miniştrii 1542 din 1951, privind bibliotecile, instituţia reghineană deja funcţiona cu modestele ei posibilităţi materiale dar şi morale. La început, biblioteca avea un număr modest de volume (2210) din care un număr apreciabil de broșuri. Cel care a pus bazele noii instituții, fiind și primul bibliotecar, a fost Leon Mircea, personalitate care s-a impus prin rezultate excepționale.
În anul 2010 în Biblioteca Municipală ”Petru Maior” din Reghin a fost înființată secția Biblionet.
Tot în acest an 2010, a ieșit la pensie d-l Șara Marin, după 29 de ani de conducere a bibliotecii ca și director.
Începând din anul 2011 biblioteca a fost condusă de d-na Bloj Sorina, până în 01.01.2019.
În anul 2017 a fost luată decizia suspendării activității în filialele din Iernuțeni și Apalina.
Anul 2018 a adus cu sine schimbarea locației bibliotecii, noul sediu devenind imobilul din str. Republicii, nr. 2.
Din anul 2019 conducerea institutiei este asigurata de dr. Florin Bengean